Se ocupă de centre cu pârghie 1000

Les Très Riches Heures du duc de Berry mars Reeve and Serfs Expansiunea economică, într-o societate agrară, a constituit elementul principal al avântului economic.

În această perioadă se poate observă un progres vizibil în economia și, mai ales, în tehnica agricolă. Existau diverse tipuri de exploatare a solului, de la simplul cules, ce asigura o subzistență precară, până la bogatele culturi specializate, organizate și întreținute în funcție de comerț și orașe.

Pădurile și mlaștinile în teritoriile mărginașe ofereau adăpost, fiind slab populate. Pădurea constituia un refugiu și adăpost pentru săraci, prin posibilități specifice de subzistență. Terenurile cerealiere erau cei mai importanți factori de cultură agricolă ai economiei medievale.

Marile concentrări agricole se situau în partea nordică a Europei, cele mai importante regiuni fiind din Germania Brandenburg, Holstein, PomeraniaFlandra, Anglia și Franța Île-de-France, Normandia, Artoisce ofereau un avantaj net alimentar și demografic.

În zona mediteraneană, zonele cerealiere erau mai puțin prospere decât cele nordice, nefiind situate în apropiere centrelor urbane de consum, comerțul având mai multă însemnătate. Apar zonele de monocultură viticole, legumicole, creșterea animalelor; un început de specializare economică a mediului rural, datorită emergenței orașului medieval, precum și deschiderii progresive ale economiei rurale față de comerț, monedă și sistemul de credit.

Apar noi peisaje rurale, lipsite de teren arabil, dar dominate de viticultură și creșterea animalelor. În sudul Franței, în Languedoc, regiunea din jurul orașului Montpellier, consacrată anterior exclusiv culturii cerealelor, a devenit o importantă zona viticolă.

În alte zone, ca cele din Anglia, Alpii germanici, se ocupă de centre cu pârghie 1000 Franței, Italia și Peninsula Iberică, creșterea și comercializarea vitelor au devenit ocupații exclusive, răspândite și practicate la scară largă, ce a dus la apariția noilor reglementări, de natură să stabilească condițiile migrării sezoniere a turmelor, pentru a preveni conflictele tot mai numeroase care îi opuneau pastorior pe locuitorii comunităților agrare.

În zonele cerealiere dezvoltate, în Peninsula Iberică, estul Germaniei, posesiunile slave, a avut loc, din secolul XI, un proces tot mai rapid de extindere a terenurilor arabile și a culturilor agricole, prin asanări, îndiguiri, defrișări, ce au atins apogeul în sec. Populația a crescut substanțial și au apărut noi sate, dispersate.

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj

Dezvoltarea sectorului agricol s-a caracterizat și prin ameliorarea inventarului tehnic și a procedeelor de cultură. S-au multiplicat uneltele de fier și fierăriile rurale, a apărut plugul greu investind în active financiare roți și lama fixă de fier sau lemn, a cărui întrebuințare a determinat apariția aratului în fâșii prelungi și alungirea câmpurilor de cultură.

Apare potcoava și noi metode de înhămare a animalelor de povară și se răspândesc treptat noi procedee de cultură, ca arăturile multiple și asolamentul bienal sau trienal, ceea ce a dus la creșterea randamentelor cerealiere. Se va extinde de asemenea folosirea gunoiului de grajd pentru fertilizarea ogoarelor, dar mai ales a grădinilor.

Sistemul de azil din Bulgaria îi împinge pe imigranţi spre Vest | Balkan Insight

Acestea vor atrage după sine împărțirea bunurilor dintr-o obște, ducând la bunuri funciare de existență comună, precum pădurea, pășunile, pământurile nelucrate, apele, și bunuri individuale aflate în posesia oricărei gospodării. De asemenea printre utilaje se cunoaște folosirea aplicațiilor hidraulice, diversificându-se sistemul de morărit. Pas cu pas toate acestea duc la o mai bună dezvoltare economică și mai ales la un comerț destul de prielnic.

Dezvoltarea agriculturii nu a dus însă la bunăstare generală, dar s-au atenuat problemele de subzistență. A apărut însă o fragilitate a echilibrelor, caracterizată prin tensiunea constantă dintre terenurile cultivate și cele destinate creșterii animalelor, cea dintâi neputând fii extinsă pentru a nu periclita cea de-a două categorie; dezechilibrul dintre exploatările agricole; creșterea demografică ce tindea să depășească posibilitățile nutritive ale economiei agrare medievale, ceea ce ar fi dus la criza secolului al XIV-lea și cortegiului ei de nenorociri ce implicau foametea, epidemia de ciumă, tensiunile sociale, războiul de de ani, considerate de istorici că fiind simptomele crizei de sistem ale feudalismului.

Mineritul[ modificare modificare sursă ] Mineritul este un alt factor de dezvoltare economică ce își are bazele bine puse în trecut. Acesta este condiționat în permanentă de existența zăcămintelor și mai ales a acelora ce se găsesc mai la suprafața deoarece tehnicile de extracție erau destul de rudimentare.

Este un factor esențial și se dezvoltă o data cu cererea crescânda de metale prețioase, surse de energie, materii prime pentru meșteșuguri și industrie, cererea de alaun, folosit în fixarea culorilor în postăvărit, de sare și cărbune.

Cele mai mari centre de extracție erau cunoscute la Goslar, SaxoniaMansfeld fieraramăargintla GrazStiria și Dalecarlia, sudul Suediei fierNewcastle cărbuneLuneburg și Salzburg sare.

Se extrăgea fier, aramă, plumb, cărbune o mare sursă aducătore de forță de muncă în Angliasareplumbmercurcositoralaunminereul de aur și argint. În ceea ce privește zăcămintele de aur în Europa erau foarte sărace ceea ce ne duce la descoperirea unor importuri de metale prețioase chiar din Africa, dar acesta nu se oprea într-un loc, ci continuau să meargă mai departe.

Meșteșuguri[ modificare modificare sursă ] Se va observa în această perioadă moment o înmulțire și diversificare a meșteșugurilor în funcție de evoluția tehnicii și creșterea cererii produselor pe piața internă și externă.

Orașul cartierelor

La început se cunoaște doar o mică productivitate, meșteșugarul lucrând numai la comandă, materialele aparținând lui sau consumatorului. Încetul cu încetul produsele sale vor apărea și pe piață pentru cumpărătorul de rând, începând singur sau ajutat de negustor.

De astfel în strânsă legătura cu exploatarea zăcămintelor de minereuri și fier și industria metalurgică. Această ramură devine din ce în ce mai solidă, deoarece cererea de arme, unelte și obiecte devine din ce în ce mai mare. De altfel se dezvoltă și meșteșugurile legate de construcțiile laice și religioase, șantierele navale, meșteșugurile alimentare și îmbrăcăminte.

Meșteșugurile ce se ocupau de prepararea hârtiei, pergamentului și tiparului, vor duce foarte repede la apariția și dezvoltarea culturii. Orașele[ modificare modificare sursă ] Model de sat medieval-Comuna Saint Cirq Lapopie Franta După anula avut loc explozia urbană, favorizată de factori economici, politici încetarea migrațiilor, climatul de stabilitate, procesul de consolidare a autorității monarhice și cei sociali restabilirea societății. Relansarea comerțului a fost un factor decisiv, se ocupă de centre cu pârghie 1000 după o perioada de stagnare ce a urmat după apogeul Carolingienilor.

Până să ajungă așezări cu statut juridic, majoritatea centrelor urbane au traversat etape intermediare. În prima fază, orașele s-au dezvoltat că suburbii, în apropiere de fortificații, centre locale de putere, ce le asigurau protecția. Dezvoltându-se economic, comunitățile au dorit să se desprindă de sub protecția seniorilor, urmărind obținerea libertății juridice și organizării unui sistem defensiv propriu. S-au ajuns la acordarea de drepturi, negocieri directe sau lupte. În cele din urmă, orașele, ai căror membri s-au organizat sub formă unor societăți unite prin jurământ-comună, au obținut libertăți jurudice și scutiri fiscale, explirate în privilegii cuprinse în carte acordate de senior.

Demografic, orașul a atras un număr mai mare de locuitori, fiind situate în locuri favorabile comerțului, în preajma castelelor seniorale, la intersecția drumurilor, în apropierea râurilor navigabile. Multe orașe din sec. Toate orașele aveau o piață centrală, loc polarizator economic și social, ce deținea două funcții-de spațiu comercial și de adunare a locuitorilor. Spațiul central era dominat de centrele urbane, de primărie-sediul instituțional ce supravegea și guverna orașul; și catedrala, simbol al bisericii atotprezente.

Al treilea element constructiv avea o valoare simbolică defensivă-zidurile, orașele fiind vizualizate ca incinte întărite. Modul de viață și organizarea a fost preluat și la est de Rin, apoi dincolo de Elba, unde orașele medievale au fost creații noi. Au fost integrate în "lumea latină" și au primit structuri specifice. Au apărut orașele dezvoltate după model juridic și social. În timpul emergenței urbane, din apusul Europei, s-au implicat minarhii, ducii locali și biserica, ce le-au oferit inițiat o autonomie largă internă coloniștilor, că germani, valoni sau italieni.

Mecanisme Simple - Parghie de gradul 1

Orașul s-a detașat de mediul rural prin funcțiile sale. Avea funcție economică, de centru de schimb, par funcția secundară era producția de mărfuri și ocupațiile agrare. Funcția politică era conferită de statutul orașului că un sediu complec de putere, senioral sau central, și orășenesc. Deținea și funcție culturală, afirmându-se o cultură laică, în care universitățile jucau un rol important, precum și funcție religioasă, manifestanduse prin ordinele religioase. Dezvoltarea orașelor au extins noi forme de viață și noi mentalități legate de sistemul de valori.

Social, comunitatea orășenească era formată din patriciatul, care își impuneau controlul asupra instituțiilor, și plebea, criteriul de diferențiere fiind averea.

S-a ajuns la lupte între cele două categorii pentru participarea la conducerea orașului, îmbunătățirea condițiilor de muncă și onoarea familială. Termenii latini că municipium sau territoriumcivitas, desemnau orașele episcopale, ori oppidum sau forum pentru orașele cu locuri de schimb comercial, sau de așezare întărită-castellum, burgus, sau de suburbie-suburbium.

Comerțul[ modificare modificare sursă ] Comerțul apare ca o urmare a unei sporiri demografice, a progresului tehnicii agrare, a dezvoltării meșteșugurilor urbane, a îmbunătățirii mijloacelor de transport pe uscat și apă, având o creștere apreciabilă atât pe piața internă cât și externă.

Revolutia bunei guvernari - Dominic Fritz

Comerțul extern apare tocmai datorită dezvoltării meșteșugurilor urbane și a navigațiilor între Marea MediteranăMarea NeagrăMarea Nordului și Marea Balticăacestea constituind legăturile piețelor vechi.

Toate acestea exportau produse de meștesugărit și manufacturiere. Pe principala rută a Oceanului Atlantic se deschid noi căi maritime spre India, Asia, sud — estul Americii de unde se importau bunuri precum mirodeniile, aurul și argintul. Primele Imperii coloniale care apar pe această piață aparțin portughezilor, spaniolilor, olandezilor, englezilor și francezilor.

Piețele vechi încep să piardă teren. În același timp piață internă cu o economie naturală duce la satisfacerea cerințelor economice esențiale prin resurse proprii. Mica producție de mărfuri este a gospodăriei țărănești și a atelierului meșteșugăresc corporativ, în timp ce marea producție este în curs de dezvoltare în minerit, în industrie sau organizarea manufacturieră.

Odată cu sporirea populației se realizează și lărgirea pieței interne, creșterea și diversificarea cererii de materii prime, intensificarea schimbului de mărfuri și mai ales urbanizarea și dezvoltarea orașelor. Este clar că deși puterea de cumpărare este scăzută, crește din ce în ce mai mult capacitatea de consum a unor pături sociale, iar circulația pe piața internă este ușurată datorită mijloacelor de comunicare și transport.

Acestea se vor dezvolta din ce în ce mai mult datorită progresului și cererii. Mijloacele de transport[ modificare modificare sursă ] Dorința de comerț, schimb social, cultural, dar și material, va duce destul de repede la o dezvoltare a mijloacelor de transport.

Transportul terestru capătă noi limite, iar cel maritim va rămâne totuși destul de limitat până în secolul XIV, deși se încearcă un progres continuu.

Trei principii de dezvoltare pentru Timișoara

Cea care se dezvoltă cel mai intens, dar conține galere de dimensiuni mai mari și greoaie, este flota Veneției. Dar totuși numărul de corăbii mari este limitat. Însă se cunosc convoaie care fac legătura între Europa apuseană și India sau Asia. Astfel se va ajunge la îmbunătățirea sistemului de navigație și prin introducerea cârmei și a busolei, care deși necesare, nu organizarea tranzacțiilor de opțiuni mai ușoară manevrarea corăbiilor.

Moneda[ modificare modificare sursă ] Apariția economiei monetare nu este altceva decât o consecință a dezvoltării producției și comerțului. Se reia acum emiterea monedelor de aur florinul, genovinul, ducatul și se intensifică emisiile monetare. Aceste emisiuni monetare nu fac altceva decât să reflecte pulsul vieții economice.

Prin intensificarea circulației bănești, dar și creșterea nevoii de bani în toate domeniile se vor deschide forme feudale de bănci. Acestea aveau în prim plan realizarea funcționării sistemului de transferuri de fonduri bănești pe bază de acte și corespondență, se realizau procedee de asigurări maritime și înmagazinarea banilor comercianților. Odată cu dezvoltarea circulației bănești se vor intensifica și activitățile zarafilor, aceștia ocupându-se cu schimbul și evaluarea monedelor, și a cămătarilor.

Se vor înființa companii bancare și comerciale sieneze și florentine ce vor prelua operațiunile bănești de proporții mari, în secolul XIII. Astfel se vor cunoaște la Bruges tranzacțiile importante ce se desfășurau în hanul ce aparținea familiei van der Beurse.

Însă, creșterea economiei în Occidentul medieval nu este decât o urmare a creșterii demografice. Oamenii fiind mai mulți se realiza o nevoie mai mare de case, hrană, îmbrăcăminte, ducând la numeroase defrișări și extinderi ale culturilor.

O urmare firească a acestei creșteri demografice nu este alta decât procesul de urbanizare. Totuși acest proces se întinde pe o durată destul de mare acoperind suprafețe din ce în ce mai mari ce trebuiesc defrișate, atrăgând după sine, în acest mod, și cererea crescândă a diferitelor materiale Demografia[ modificare modificare sursă ] Nasterea unui copil Victimele ciumei.

Martin of the Righteous. Bibliothèque royale de Belgique, MSf. Natalitatea era crescută de copii la de locuitori.

Mortalitatea era ridicată și neregulată, la fel și mortalitatea infantilă o treime din copii nu apucau vârstă maturității. Speranța medie de viață cursuri de tranzacționare a roboților scăzută la 50 de ani, oamenii fiind expuși la boli și lipsuri. Mortalitatea femeilor la naștere era ridicată, iar numărul ridicat al pierderilor de sarcina se datorau alimentației insuficiente ori a se ocupă de centre cu pârghie 1000 obositoare.

Femeile se căsătoreau timpuriu, de la o vârstă fragedă, și nășteau în medie copii. Creșterea demografică dezechilibra raportul cu resursele de hrană, astfel, foametea fiind inevitabilă și datorită stocării precare a alimentelor, și a schimbărilor climatice bruște. De asemenea, războaiele și epidemiile generau scăderea demografică, urmând ca apoi să urmeze o ameliorare și din nou, o creștere demografică, urmând apoi un alt declin.

• Să fim, cum am mai fost, primii.
• Câștigați bani pe Internet de la distanță
• Cont demo pentru opțiuni binare fără înregistrare
• Opțiunea binară a lui Mironov
• AthensBrusselsBuchurestOrestiadaSophia noiembrie 5, Bulgaria nu reuseşte să îi integreze pe refugiaţi și îi închide frecvent pe azilanţi, în pofida legislaţiei Uniunii Europene şi naţionale care interzice utilizarea centrelor de detentie în asemenea situaţii; astfel, îi impinge să-şi caute norocul în vestul Europei chiar şi pe cei care nu şi-ar dori să plece.
• Сьюзан оставила это замечание без ответа.
• Беккер старался придать своему лицу как можно более угрожающее выражение.
• Economie și societate medievală - Wikipedia

În secolul al XIV-lea, în timpul Marii Ciume, producțiile alimentare și creșterea demografică au stagnat, un sfert din populațiile Asiei, Europei și Africii de Nord fiind anihilată.

Economiile au colapsat, iar societățile s-au dezorganizat. Se ocupă de centre cu pârghie 1000 Europei a scăzut de la 70 de milioane la 50 de milioane. În China, populația a crescut de la de milioane în la de milioane în În India a crescut de la milioane la de milioane. La nivel global, se estimează că erau circa de milioane de locuitori la începutul secolului al XVII-lea. Creșterea producției agricole a favorizat creșterea populației, mai ales în Europa, datorită îmbunătățirii tehnicilor agricole, fie prin introducerea alimentelor "exotice" din Lumea Nouă.

Cultură cerealelor era cea mai dezvoltată în regiunea Mării Baltice și în Țările de Jos. Cele mai multe bovine erau crescute în Europa nordică și răsăriteană, fiind exportate în Europa de vest. Datorită creșterii productivității agricole, mulți europeni s-au specializat în activități non-agricole, stimulând dezvoltarea activităților meșteșugărești și comerțul.

Se situau spre zonele periferice din cauza presiunii societăților compacte și organizate de agricultori și crescători de animale. În estul Africii, Asia Centrală și în Europa răsăriteană se găseau triburi sau comunități ce trăiau de pe urmă creșterii animalelor domestice-bovine, ovine, caprine, cai, fiind comunități nomade.

Existau contacte de schimb între comunitățile nomade și comunitățile agricole. Deseori, comunitățile nomade conduceau raiduri de jaf ori, prin superioritatea lor militară, impuneau tribut ori taxe de protecție agricultorilor. Unele comunități nomade au renunțat la modul de viață pastoral și s-au sedentarizat.

La nivel global, în epoca post-clasică, s-au remarcat trei mari civilizații agricole: civilizația se ocupă de centre cu pârghie 1000 Europa, Africa și Orientul Mijlociucivilizația orezului Asia și civilizația porumbului Americile.

În Europa se cultivau cereale că grâul, orzul, secară, meiul și ovăzul. Secara a dominat în regiunile nordice, iar orzul și meiul au fost des cultivate în părțile mediteranene. În unele zone se cultivă o suprafață de pământ în mod repetat, anual, până se epuiza potențialul natural, randamentul scăzând treptat, ceea ce genera crize agricole și foamete.

În alte zone, pentru a se evita epuizarea potențialului natural al solului, suprafață de pământ se cultivă în mod regulat, fiind abandonată după o anumită perioada, alte terenuri fiind cultivate. Asolamentul bienal, utilizat din antichitate, presupunea un ciclu prin care terenul era împărțit în două părți, una fiind cultivată, cealaltă era lăsată în pârloagă, iar după un an, prima era lăsată în pârloagă, și a două cultivată.