Aplicarea teoriei opțiunilor în practica evaluării afacerii

CECCAR REZUMAT Spre deosebire de metodele patrimoniale de evaluare a societăților, care au dezavantajul că sunt statice și orientate spre trecut, metodele dinamice de evaluare iau în considerare mai mult viitorul decât prezentul și trecutul.

Articolul de față își propune prezentarea acestor metode dinamice de evaluare, incluzându-le și pe cele specifice societăților cotate la bursa de valori, precum și a modelelor matematice care le caracterizează, utilizând exemple numerice. Această optică este argumentată prin faptul că, pentru o afacere în derulare, metodele de randament au o relevanță mai mare, deoarece sunt anticipative, bazându-se pe viitorul afacerii ținând cont de tendințele acesteia în domeniul strategic adică pe termen lungal profitabilității și al rentabilității.

De cealaltă parte, metodele patrimoniale de evaluare sunt în primul rând utile pentru estimarea valorii unei afaceri care își încetează activitatea. Acestea sunt uneori folosite și pentru a stabili valoarea unei întreprinderi care funcționează, însă li se poate aduce ca principală critică faptul că în general se bazează pe valori istorice ale afacerii, care sunt transformate eventual în valori actuale, valabile la data evaluării. Prin urmare, diferențele de optică dintre valorile patrimoniale și cele de randament pot fi evidențiate astfel: Comparație între valorile patrimoniale și cele de randament Sursa: Proiecție realizată de autor.

Valorile de randament sunt valori de piață, pentru că se bazează pe informații de piață sau derivate din condițiile pieței, alături de cele care surprind specificul afacerii evaluate. Printre informațiile de piață se regăsesc ratele de rentabilitate ale investițiilor alternative, avantajele oferite de controlul deținut, avantajele sau dezavantajele lipsei de lichiditate Deaconu,p.

Metodele patrimoniale de evaluare prezintă inconvenientul de a fi statice și orientate spre trecut, iar pentru a determina o serie de valori specifice trebuie ținut seama de consecințe precum impactul fiscal, falimentul întreprinderii, evoluția prețurilor, evoluția cursului de schimb al monedei naționale.

A doua variantă este asemănătoare cu prima, dar are în componență doi coeficienți de ponderare, K1 și K2. Alegerea valorii coeficienților se face de către evaluatori. Această metodă este recomandată fie în cazul întreprinderilor cu potențial tehnic ridicat, dar care nu este folosit eficient de exemplu, construcțiile de mașinifie în cazul întreprinderilor cu un patrimoniu redus, dar cu o rentabilitate mare de exemplu, societățile de prestări servicii.

Pentru a înlătura aceste insuficiențe se folosesc metodele de evaluare pe bază de randament, care pun accentul pe rentabilitatea entității, dar și pe perspectivele afacerii. Metodele dinamice de evaluare a unei întreprinderi vizează mai mult viitorul decât prezentul acesteia și abordează valorizarea activelor studiate la valoarea actuală a fluxurilor viitoare de rentabilitate.

Abordări pe baza fluxurilor de trezorerie Abordările pe baza fluxurilor de trezorerie presupun măsurarea valorii unei întreprinderi finanțate de acționari prin valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie generate de aceasta.

Există mai multe modalități de abordare: Metoda cash flow-ului liber — leagă direct valoarea acțiunilor unei societăți de capacitatea sa de a degaja fluxuri de trezorerie disponibile care se pot distribui acționarilor sub formă de dividende sau care pot fi investite în proiecte noi.

Valoarea întreprinderii este dată de relația: Metoda cash flow-ului disponibil se traduce printr-un flux de trezorerie redus atât prin actualizare, cât și prin întreruperea în anul n de prognoză ultimul an al perioadei de previziune explicităatunci când se calculează valoarea reziduală a activului, afacerii sau societății respectiv e.

Formula de calcul în cazul acestei metode este următoarea: unde: V DCF — valoarea activului sau a societății calculată prin metoda fluxului de trezorerie redus actualizat ; CF poți face bani pe internet cash flow-ul disponibil ; Ir — investiția de reînnoire, de menținere; Vr — valoarea reziduală; i — coeficientul de actualizare; n — ultimul an al orizontului de prognoză.

Maxima ediției

Esența acestei metode constă în însumarea fluxurilor de disponibilități care rămân în fiecare an la dispoziția întreprinderii până în anul n, când se apreciază că proprietarul ar trebui să își reconsidere modul de abordare a afacerii sale.

În acest an se stabilește valoarea reziduală a întreprinderii valoarea reziduală va fi cu atât mai mare cu cât perioada de previziune explicită este mai mică și invers. Potrivit metodei, evaluarea întreprinderii se face în funcție de perspectivele sale de dezvoltare, fiind o procedură prin excelență orientată spre viitor. Aceasta utilizează principiul financiar potrivit căruia valoarea unui activ este egală cu valoarea actualizată a fluxurilor nete de disponibilități susceptibile de a fi generate în viitor de activul respectiv.

Actualizarea fluxurilor nete se face ținând cont și de riscuri de exploatare, financiar, global, de faliment și de exigența de rentabilitate a cumpărătorului investitorului. Aplicarea acestei tehnici se realizează prin parcurgerea următoarelor etape Toma,p.

În acest caz se folosesc toate constatările din diagnosticul general și cel sectorial, cu deosebire cel financiar-contabil. Aceasta presupune, înainte de toate, o bună înțelegere a fluxurilor trecute, pentru a putea anticipa cât mai fidel fluxurile viitoare, deci o bună viziune a volumului vânzărilor, nivelului prețurilor, structurii costurilor de exploatare și a cheltuielilor de capital.

Oferte diverse Tema 4. Teoria portofoliului și modelele valorii activelor financiare Conceptul de portofoliu de investiții, principiile și etapele formării sale. Riscul și rentabilitatea portofoliului. Portofoliu optim. Portofoliul pieței.

La sfârșitul perioadei proiectate, societatea are o anumită valoare, care trebuie estimată. Deși ar putea părea relativ simplă, evaluarea prin metoda actualizării fluxurilor de disponibilități este foarte complexă având în vedere estimarea reală a fluxurilor previzionate, a valorii reziduale și a costului mediu ponderat al capitalului sau a ratei de actualizare, care pentru societățile necotate la bursă este foarte dificilă și care trebuie eventual să suporte anumite corecții dacă riscul economic, cel financiar sau amândouă însumate riscul global aplicarea teoriei opțiunilor în practica evaluării afacerii modifică prin realizarea investiției propuse.

În ciuda limitelor sale, modelul DCF este cel mai utilizat în lumea financiară.

Odată colectate informațiile, este posibil un studiu aprofundat asupra întreprinderii, ținând seama de strategia sa, riscurile pieței, structura financiară, rentabilitatea acesteia etc. Metoda prezintă în plus avantajul de a scoate în evidență principiile fundamentale ale evaluării întreprinderilor și de a fi obiectivă, pentru că nu este supusă problemelor de ordin speculativ ale pieței financiare.

În concluzie, DCF reprezintă tehnica de evaluare cea mai satisfăcătoare din punct de vedere conceptual, dar și cea mai complexă în aplicare. Exemplu Fluxurile de trezorerie ale unei societăți estimate pentru un orizont de prognoză explicit de 4 ani sunt de 2. Valoarea reziduală aferentă intervalului de previziune neexplicit perioada de timp următoare celor 4 ani ai orizontului de previziune explicit este de Valoarea lokai bitcoin a întreprinderii conform metodei prezentate mai sus se calculează astfel: 2.

Declarația săptămânii

Metode de evaluare bursieră Acestea se aplică în cazul societăților cotate la bursă. Metodele de evaluare bursieră se bazează pe cursul acțiunilor societăților și reflectă modul în care ele sunt evaluate pe piața financiară.

• Salariu Evaluarea afacerii: obiective, abordări și metode pentru determinarea valorii întreprinderii.
• Она уже готова была выскочить из комнаты, когда Стратмор наконец повернул рубильник и вырубил электропитание.
• Metode dinamice de evaluare a întreprinderilor
• Наверху включились огнетушители.
• Algoritmii creează roboți de tranzacționare
• ОБЪЕКТ: ЭНСЕЙ ТАНКАДО - ЛИКВИДИРОВАН ОБЪЕКТ: ПЬЕР КЛУШАР - ЛИКВИДИРОВАН ОБЪЕКТ: ГАНС ХУБЕР - ЛИКВИДИРОВАН ОБЪЕКТ: РОСИО ЕВА ГРАНАДА - ЛИКВИДИРОВАНА… Список на этом не заканчивался, и Стратмора охватил ужас.

Cursul sau cotația acțiunii, numit ă și rating, se stabilește de organisme independente, dar în corelație cu o analiză economico-financiară detaliată și aprofundată a întreprinderii. Datorită folosirii tehnicilor moderne de calcul al indicatorilor bursieri și modernizării analizei economico-financiare prin modelare matematică se creează premisele pentru cursul cotidian al acțiunilor de a reflecta fidel valoarea reală a acestora. Literatura de specialitate cunoaște mai multe modele de evaluare a acțiunilor unei societăți cotate la bursă.

Specific acestor procedee este faptul că toate au ca punct de plecare realizările trecute și prezente și prognozează mărimile viitoare.

Kozyr Trump yuri vasilievich Căutare aproximativă de cuvinte Caracteristici ale evaluării afacerii și implementării conceptului VBM - Yu.

În domeniul bursier, venitul care se obține din investiția în acțiuni este dividendul pe care îl va primi investitorul. Aceasta înseamnă că valoarea prezentă a unei acțiuni este egală cu suma actualizată a dividendelor viitoare anticipate pe care le generează acțiunea respectivă. Metodele de evaluare bursieră se folosesc cu predilecție pentru evaluarea companiilor cotate la bursă, dar nu este exclusă utilizarea lor pentru cele necotate. Abordările prin fluxuri de dividende vizează atragerea de acționari prin dividende rentabile.

Conform acestui model, valoarea actualizată a unei acțiuni V0 corespunde valorii actualizate a fluxurilor viitoare de dividende care urmează să fie primite de acționari, dividendele fiind prin esență fluxuri nete, deoarece se calculează după ce s-a scăzut impozitul pe profit, și se determină cu aplicarea teoriei opțiunilor în practica evaluării afacerii unde: Dt — dividendul plătit în anul t; i — coeficientul de actualizare ce corespunde fondurilor proprii; t — numărul finit de ani de previziune.

La stabilirea acestui model s-a avut în vedere faptul că dividendele care urmează să fie încasate de acționari sunt constante la nivelul ultimului dividend sau al mediei ultimelor dividende distribuite. Prin urmare, valoarea unei acțiuni are la bază elementele: unde: D1 — dividendul efectiv primit de acționar; i — factorul de actualizare; g — rata de creștere a dividendelor. Pentru a prefigura mai bine viitorul, modelul înlătură ipoteza de constantă a dividendelor și consideră că acestea sunt însoțite de o rată crescătoare până la infinit.

Valoarea primului dividend de încasat este de 10 euro. Se cunoaște rata de risc i și randamentul dividendelor r aplicarea teoriei opțiunilor în practica evaluării afacerii se determină rata de creștere a acestora. Ultimul dividend primit pentru o acțiune a fost de 20 euro. În acest caz apar cele trei secvențe caracterizate prin ratele lor de creștere a dividendelor.

Ea are ca punct de plecare modelul anterior Gordon-Shapiroaprofundat prin introducerea uneia sau mai multor perioade succesive în cursul cărora rata de creștere a rezultatelor și implicit a dividendelor este constantă, dar și a unei valori reziduale. Valoarea actualizată a unei întreprinderi este egală cu suma actualizată a dividendelor aferente perioadei [1, n], la valuri în linii de trend se adaugă valoarea finală actualizată în anul n adică valoarea reziduală a întreprinderii la sfârșitul perioadei de previziune explicite.

Relația de calcul de mai sus poate fi scrisă și sub forma: Modelul oferă informații despre prețul PER— price earnings ratio, calculat ca raport între cursul acțiunii și profitul net pe acțiune la care trebuie cumpărat un titlu pentru a obține o rentabilitate sperată i ținând seama de ipoteza unui preț de revânzare și de perspectivele de dezvoltare a întreprinderii.

Modelul permite, plecând de la un PER actual considerat ca fiind normal, să se determine anticipat un PER de revânzare, sau invers, pornind de la un PER de revânzare ori de ieșireîn funcție de rata de creștere prevăzută, să se justifice un PER actual, deci o valoare de piață la momentul respectiv.

Modelul Bates are două utilizări principale: la determinarea valorii de achiziție maximale a unei societăți, pentru ca investitorul să obțină rata de randament fixată drept obiectiv de rentabilitate; la valorizarea unui titlu plecând de la previziunea rezultatului pe termen mediu și a unei rate sperate în funcție de riscul de piață asociat entității. În practică, evaluarea unei întreprinderi prin modelul Bates presupune: fixarea unui orizont de ieșire revânzarea aplicarea teoriei opțiunilor în practica evaluării afacerii pe termen mediu, trei sau cinci ani, în funcție de planul de afaceri întocmit; folosirea unei rate de actualizare — rata de risc sau costul fondurilor proprii; determinarea valorii de revânzare plecând de la un PER de ieșire ales prin raportarea la cel al unei societăți cotate din același sector de activitate.

Gestiunea de afaceri fara mandat (MD)

Metoda este recomandată în special entităților care au perspective de creștere pe termen mediu superioare mediei societăților cotate din acel sector. Profitul net pe acțiune pentru ultimul an a fost de 1. În aceste condiții, valoarea actualizată a firmei este următoarea: Modelul permite configurarea curbei profiturilor conform estimărilor investitorului asupra viitoarei rentabilități a firmei și determinarea valorii actualizate a fluxurilor de profit, pentru aflarea ratei de randament sperate.

Totuși, o entitate în creștere nu poate rămâne permanent în această stare și PER-ul său se va alătura, mai devreme sau mai târziu, celui al întreprinderilor care se dezvoltă cu un ritm mult mai lent Brezeanu et al. Modelul Holt determină durata de recuperare a fondurilor investite într-o firmă, calculată ca număr de ani necesari pentru ca suma profiturilor nete pe acțiune actualizate cu rata dobânzii fără risc, specifică economiei, să egaleze valoarea cursului acțiunii.

Se presupune că tot profitul net este distribuit acționarilor modelul este mai puțin suplu decât cel al lui Bates.

Această relație exprimă aptitudinea întreprinderii de a menține o creștere egală cu g pe o perioadă necesară pentru reconstituirea cursului actual al acțiunii prin profitul net pe acțiune. Cu cât durata de recuperare este mai redusă, cu atât plasamentele sunt mai atractive Stancu,p.

Modelul este util în evaluarea acțiunilor făcând abstracție de ipotezele sale destul de restrictiveghidând investitorii către acele acțiuni care au durata de recuperare cerută de planul lor de investiții.

Nivelul teoretic al duratei de recuperare calculat prin intermediul modelului Holt se poate compara cu duratele de recuperare justificabile din punct de vedere economic luând în considerare ciclul de viață al produselor comercializate de întreprindere, contextul economic, concurența etc.

Dacă durata de recuperare teoretică este mai mare decât durata justificabilă din punct de vedere economic, PER-ul acțiunii este supraevaluat, la fel și cursul său. În aceste condiții, decizia recomandabilă pentru investitori este vânzarea acțiunilor.

Metode mixte de evaluare a întreprinderilor

Vom continua în numărul viitor al revistei cu prezentarea unor abordări pe baza creării de valoare pentru acționari. Instrumente de analiză financiară, Editura Economică, București. Dumitrean, IoanInfluența timpului asupra evaluării afacerilor. Dumitrean, IoanMetode mixte de evaluare a întreprinderilor, Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor, nr.

• Установленная на треноге картонная табличка с надписью OFICINA стрелкой указывала направление.
• Вдруг это вирус.
• (PDF) EVALUAREA ÎNTREPRINDERII NOTE DE CURS (I | Oana Raluca - romaniaservicii.ro
• Он не собирается выдавать ключи от директорского кабинета всякий раз, когда Мидж придет в голову очередная блажь.
• Cum să faci bani online pentru muncă
• Там, за ней, его обратный билет.

Ehrbar, AlEVA. Les défis de la création de valeur, Village Mondial, Paris.