Management strategic - Wikipedia

Opțiuni strategii și principii, Meniu de navigare

opțiuni strategii și principii sistem excelent pentru opțiuni binare

Definiții[ modificare modificare sursă ] Managementul strategic este disciplina care se ocupă de gestionarea Strategiei. O astfel de definiție la limita simplismului n-ar fi relevantă decât în contextul unei definiri a ceea ce înseamnă Strategia. Motiv opțiuni strategii și principii care sunt menționate două definiții dintre cele mai precise și concise ale Strategiei, care au fost furnizate de lideri ai gândirii strategice, cu largă recunoaștere internațională.

opțiuni strategii și principii cum se trasează o linie de tendință pe o histogramă

Prima definiție a Strategiei este datorată Prof. Michael Porter și Prof. După I. Ansoff, managementul strategic este un mod de management al firmei cu asigurarea unei legături strînse între strategie și producție.

Webinar MMAP 27 nov Principii directoare Scopul acestei faze de consultare este de a identifica opiniile participanților privind principiile directoare înțelese ca regulile care definesc comportamentul politic, economic, tehnic sau social care condiționează implementarea unei strategii forestiere. În scopul structurării dialogului, echipa de lucru a formulat propuneri de principii asupra cărora participanții să își exprime opinia prin intermediul unui chestionar. Principiile propuse au fost prezentate într-o ordine aleatorie fără a sugera o ierarhizare a importanței acestora.

Esența modelului de management strategic al lui I. Ansoff constă în conceperea unui plan strategic care să conțină strategia globală a organizației, defalcată pe strategii administrative, financiare, strategia bazată pe piețe-produse, strategii exprimate sub forma unor obiective.

Conform Business Dictionary [4]cum fac bani din nimic strategic implică analiza sistematică a factorilor tranzacționare mică cu clienții și concurenții mediul extern și organizația însăși mediul intern pentru a asigura baza pentru susținerea unor practici de management optim.

Michael A. Hitt et all [5] prezintă următoarea definiție: Procesul de management strategic constă în grupul complet de angajamente, decizii opțiuni strategii și principii acțiuni necesare pentru ca o firmă să atingă competitivitatea strategică și să câștige venituri peste medie. Competitivitatea strategică este atinsă atunci când o firmă formulează și implementează cu succes o strategie creatoare de valoare. Veniturile peste medie sunt venituri în exces față de ceea ce un investitor se așteaptă să câștige din alte investiții cu un grad de risc opțiuni strategii și principii.

Altă definiție este formulată de Gregory G. Dess et al. Această definiție evidențiază două aspecte principale. În primul rând, managementul strategic al unei oreganizații cuprinde 3 procese continue: analiză, decizii strategice și acțiuni.

În al doilea rând, esența managementului strategic este studiul problemei : de ce unele firme au performanțe superioare față de altele. Astfel, managerii trebuie să determine cum trebuie să concureze organizația astfel încât să poată obține avantaje sustenabile pe termen lung.

Management strategic - Wikipedia

În anuldefiniția procesului de Management strategic a fost substanțial completată prin descrierea de către Drs. Robert S. Kaplan și David P. Norton a Sistemului de Management Strategic, dezvoltat pe baza cadrului formal Kaplan-Norton BSC, a cărui concepție și perfecționare a început în anulperfecționarea sa continuând și în prezent [7].

O altă definiție a managementului strategic, care descrie în mare măsură conținutul celor trei procese majore susmenționate este oferită de Robert Boyden Lamb [8]  : "Managementul strategic este un proces continuu care evaluează și ține sub control afacerea în care este implicată compania; îi evaluează pe concurenții săi și fixează obiectivele și strategiile pentru a-i înfrunta pe toți concurenții existenți și potențiali și apoi reevalueazâ fiecare strategie anual sau trimestrial pentru a determina cum a fost implementată și dacă a avut succes sau necesită formularea unei noi strategii pentru a înfrunta circumstanțele schimbate, noile tehnologii, noii concurenți, noul mediu economic sau un nou mediu social, financiar sau politic.

opțiuni strategii și principii venituri suplimentare la locul de muncă

Formarea strategiei are loc ca proces reactiv la presiunile impuse organizației din partea mediului extern; Școala cognitivă. Formarea strategiei ca proces mental; Școala antreprenorială. Formarea strategiei ca proces vizionar al liderului ; Școala bazată pe putere power school -l.

Principii directoare

Formarea strategiei ca proces de negociere în interiorul organizației sau între organizații ; Școala de poziționare. Formarea strategiei ca proces analitic poziționare pe piață ; Școala culturală. Formarea strategiei ca proces colectiv și corporativ; Strategia ca plan strategică. Strategia este tratată ca proces formalizat; Școala emergentă.

Principii directoare [Opțiuni strategice pentru dezvoltarea politicii forestiere]

Formarea strategiei ca proces emergent; Școala de concepție. Formarea strategiei ca proces de concepție; Școala configurativă. Formarea strategiei ca proces de transformare a organizației.

Fiecare școală de gândire reprezintă o imagine parțială a ceea ce este strategia. Componentele Management-ului Strategic[ modificare modificare sursă ] Una dintre principalele neânțelegeri cu privire la Strategie o opțiuni strategii și principii diferențierea între Concepte cărămizi constiutive și Procese fluxuri de activități care privesc Strategia.

Considerând Strategia un concept fundamental, procesul care-l gestionează este Managementul Strategic, care este format, la rândul lui, din două sub-procese: A. Formularea Strategiei numită uneori și Dezvoltarea Strategiei și B.

Procesul de Formulare a Stategiei are cel puțin un sub-proces principal: Analiza Strategică. La rândul său, Analiza Strategică are cel puțin două componente proprii, respectiv Opțiunile Strategice, pe cele două dimensiuni ale Strategiei: Piețele Targetate where-to-play și Factori Competitivi how-to-win și Factorii de Influență, care permit evaluarea comparativă a Opțiunilor Strategice, pe Orizontul Strategic considerat. Cu ajutorul Analizei Strategice, se definesc mai depare în procesul de Formulare a Stratgiei, câteva componente esențiale în procesul ulterior de Planificare Strategică, respectiv Avantajul Competitiv, format din combinația de Opțiuni Strategice selectate în cadrul procesului de Analiza Strategică, Sistemul de Capabilități ale organizației, care sunt necesare pentru a susține Avantajul Competitiv și, mai precis, Opțiunile Stratgice care stau la baza lui, și cea mai importanță componentă din perspectiva Planificării Strategice și anume Decalajele Strategice.

Închiderea Decalajelor Strategice permite îndeplinirea Strategiei, iar gruparea acestor decalaje permite definirea coerentă a Priorităților Strategice.

Ambele sub-procese depind de componenta fundamentală a întregii Execuți a Strategiei: Planul Strategic. Dintre acestea, Harta Strategiei are două sub-componente esențiale: Obiectivele Stratgice și Relațiile cauzale de Cauză-Efect dintre acestea, respectiv dintre Obiective Conducătoare și Obiective Conduse. Procesul de Execuție a Planului Strategic include două sub-procese periodice și un sub-proces declanșat.

Sub-procesele periodice sunt Evaluarea Execuției Planului Strategic uzual, cu periodicitate lunară, sub forma de ședințe la nivel departamental, urmate de o ședință la nivel organizațional și Revizuirea Modelului Strategic uzual, cu periodicitate trimestrială. Sub-procesul declanșat este cel de Adaptare a Strategiei și Planului Strategiccare este declanșat de Sistemul de Avertizare Timpurie în engeză, Early-Warning System care monitorizează invalidarea Ipotezelor Strategice utilizate în cadrul procesului de Formulare a Strategiei.

Initiere in pescuitul la feeder - ep.1 Pescuit la platica

Conținutul procesului de management strategic[ modificare modificare sursă ] Managementul Strategic vizează gestionarea unui ansamblu de procese destinate modificării deliberate a activităților operaționale, derulate în baza unui ciclu periodic opțiuni strategii și principii tip PDCA Plan, Do, Check, Actadică Planifică, Execută, Verifică, Adaptează. Profesorul Michael E.

Diferențierea permite obținerea unui avantaj competițional prin unicitatea caracterul unic al unui atribut specific al produsului oferit pe piață, fapt ce justifică un preț mai mare care este acceptat de clienți. Costurile Reduse orientează prioritar toate eforturile întreprinderii spre obiectivul de minimizare a costurilor de aprovizionare, producție și de distribuție la niveluri sub cele ale concurenților. Promovarea opțiuni strategii și principii strategii impune eficientizarea cheltuieliloraccesul preferențial la resurse de intrare cu costuri reduse, restrângerea cheltuielilor pentru unele departamente cercetare-dezvoltare, publicitate, vânzări etc.

Focalizarea presupune utilizarea uneia dintre cele două strategii, dar concentrate doar asupra unei părți a pieței adresabile. Porter a recomandat să se adopte o poziție competițională clară, bazată fie pe costuri reduse, fie pe diferențiere sau o strategie de focalizare, pentru că în caz contrar se vor obține rezultate necorespunzătoare. O clasificare mai recentă a modelelor strategice a fost făcută de Arnoldo C. Hax, sub denumirea Delta Model [18].

Conform acestui model, există trei poziționări strategice generale: Cel mai bun produs - Atragerea clientului prin caracteristicile unui produs superior Soluția completă - Furnizarea unei solutii customizate și cât mai complete clientului, adaptată nevoile sale Blocarea în sistem - Stabilirea unei pozitii dominante in piață prin poziționări care vizează modul de ofertare a produselor 1.

Poziționarea Cel mai bun produs vizează obținerea unui avantaj competitiv prin caracteristici ale produsului sau seviciului oferit.

Ca o universitate globală, UBB a fost alături de societate pentru a face față pandemiei, dar în același timp, dincolo de a aborda pericolul, a încercat să caute oportunități pentru dezvoltare, redefinindu-și pedagogia universitară. Noua pedagogie universitară nu se reduce la predarea clasică  relocată online emergency remote teachingdar nici nu pretinde implementarea unei strategii didactice autentic online, ea asumă un model hibrid. Acest model prefigurează o nouă pedagogie universitară, una interactivă online.

Există două modele incluse în această poziționare, care se suprapun pese cele două Strategii Generice principale ale lui Porter: Costurile Reduse - Furnizarea, cu costurile cele mai scazute, a unor categorii ne-diferentiate de produse Diferențierea - Dezvoltarea facilitatilor si functiilor care fac unic un produs si permit un pret superior 2. Poziționarea Soluția completă vizează oferirea opțiuni strategii și principii beneficii clientului, fără ca acestea să se refere la caracteristicile inclusiv prețul produsului.

Există trei modele incluse în acaestă poziționare, care sunt complementare Strategiilor Generice: Experiența superioară - Furnizarea unei experiente superioare clientului, pe parcursul interacției sale cu furnizorul Soluția Integrată - Furnizarea de cunostinte sau servicii asociate, pentru a imbunatati folosirea produsului Acoperirea Orizontală - Satisfacerea tuturor nevoilor conexe ale clientului în engleză, one-stop-shop 3.

Poziționarea Blocarea în sistem vizează obținerea unei poziții dominante pe piață prin organizarea de sisteme de ofertare sau de complementare care includ, în afară de client, și alți participanți la procesul de ofertare.

Există trei modele incluse în această poziționare, care sunt de asemenea complementare Strategiilor Generice: Canalul de vânzare exclusiv - Crearea de bariere semnificative pentru accesarea clienților de către competitori, în primul rând prin blocarea canalelor de vânzare cele mai accesibile clienților Punctul de tranzacționare dominant - Crearea unei interfete intre vanzatori si cumparatori, greu de evitat odata ce a atins masa critica.

Acest model este cunoscut și ca Platforma multi-laterală, exemplificată prin controlul unei infrastructuri fizice de ex.

Management strategic

Deși este cea mai cuprinzătoare catalogare integrată a modelelor strategice și opțiunilor strategice rezultate din acestea, modelul Delta nu acoperă o serie de modele strategice recunoscute în practica formulării Strategiei, respectiv: Viziunea firmei bazată pe resurse, elaborată în anii de un număr de lideri de opinie, dintre care s-a remarcat Edith Penrose, autoare cărții Teoria Creșterii Firmei [19].

Modelul postulează dezvoltarea unei organizației pe baza accesului unic sau preferențial la resursele critice pentru produsele sau serviciile dintr-o industrie. Pentru managementul portofoliului și precizarea alternativelor strategice de urmat de unitățile organizaționale s-au elaborat diferite instrumente și tehnici de analiză, dintre care se pot menționa: Matricea Ansoff, elaborată de Igor Ansoff și publicată pentru prima dată înîn Harvard Business Review [23].

Matricea Ansoff, cunoscută și ca matricea Ansoff de creșterea a pieței, este un instrument de planificare, care ajută la determinarea creșterii produsului și a pieței, permițând clarificarea abordării pieței și alocarea corespunzătoare opțiuni strategii și principii resurselor. Matricea BCG, elaborată de firma de consultanță managerială Boston Consulting Group SUA [24]care permite definirea liniilor de business în funcție de cota de piață și ritmul lor de creștere, permițând prioritizarea alocării resurselor într-o organizație cu multiple linii de business.

Modelul celor cinci forțe al lui Porter care definește principalele forțe care acționează în interiorul unei industrii, determinând nivelul competiției și evoluția profitabilității unei organizații care activează în industria respectivă. Modelul a fost elaborad de Prof.

opțiuni strategii și principii opțiunea de valoare a contractului

Michael Porter Harvard Business School și lansat în anul [25] Lanțul Valorii firmei care evidențiază fluxul principalelor activități care produc valoare în cadrul unei afaceri, i cadrul unui lanț de inter-dependențe opțiuni strategii și principii. A fost elaborată de Prof. Michael Porter Harvard Business School și lansat înîn cartea sa Cmpetitive Advantage [26] Legea Difuziei Inovațiilor evidențiază evoluția adopției de către piață a unei inovații a unei idei sau a unui produs.

Este utilizată în definirea strategiei unei organizației. A fost elaborată de firma A. Kearney, în anul [30].