Strategia fluture pe schema de opțiuni. School & Office

Home » D:News » Un fluture conduce un robot!

Asemenea roboţi ar putea detecta scurgerile de gaze, ar putea găsi victimele unor dezastre naturale sau ar putea îndeplini o varietate de alte treburi pentru care ar fi nevoie de un simţ al mirosului bine dezvoltat, ca să ghideze mişcările roboţilor. Cercetătorii de la Universitatea din Tokio au făcut apel la un as al mirosului, fluturele de mătase, specie la care masculul este capabil să simtă de la distanţe de kilometri mirosul unui feromon specific o substanţă cu rol în atragerea partenerului de împerechereemis de femelă.

Mişcările fluturelui se transmiteau unei bile care ghida, apoi, robotul pe direcţia corespunzătoare.

Testele au avut loc într-un tunel de vânt cu lungimea de cm, cu o sursă de feromon la un capăt, robotul condus de fluture fiind plasat la celălalt capăt. Mici ventilatoare montate la partea anterioară a robotului ajutau la direcţionarea feromonului spre fluture.

Fluturele era suspendat deasupra unei bile de polistiren care plutea pe o pernă de aer. Când insecta reacţiona, prin mişcări, la prezenţa moleculelor de feromon, picioarele ei se mişcau instinctiv în acelaşi mod în care s-ar fi mişcat dacă fluturele ar fi mers liber către sursa de feromon.

Mişcările picioarelor antrenau în mişcare bila, prin intermediul căreia era direcţionat robotul pe acelaşi traseu pe care ar fi mers fluturele. Cercetătorii au introdus şi diferite intervale de timp între momentul mişcării  bilei şi momentul în care răspundea prin mişcări robotul pentu a simula întârzierea care apare între semnalul senzorial şi răspunsul motor, întârziere care apare inevitabil în orice sistem construit de om.

Cu cât acest interval timp de răspuns  era mai mare, cu atât fluturelui îi era mai greu să ajungă la sursa de feromon.